FILE DIN ISTORIA POLIŢIEI PRAHOVENE
ÎN PERIOADA INTERBELICĂ
Prin legea de organizare a poliţiei din anul 1929 se stabilesc pentru prima dată norme generale de procedură în materie de poliţie judiciară. În ordinul nr. 57891/1929, transmis de Direcţia Poliţiei Generale, Chesturilor de Poliţie din fiecare reşedinţă de judeţ, prin care se anunţa înfiinţarea Direcţiei Poliţiei Judiciare, erau definite atribuţiile Poliţiei Judiciare.
“Rolul Poliţiei Judiciare începe când cel al poliţiei administrative şi de infracţiuni a încetat. Ea constată în chip cât mai amănunţit infracţiunea, urmăreşte pe făptaşi şi îi trimite înaintea instanţelor judecătoreşti pentru sancţionare. Prin urmare, se înţelege actul material prin care ofiţerul de poliţie judiciară ia toate măsurile şi întrebuinţează toate mijloacele pentru ca să ajungă la descoperirea şi prinderea făptuitorului. Pentru a ajunge acest scop, el se informează, supraveghează şi încunoştiinţează toate autorităţile asupra individului sau a împrejurărilor în care s-a comis infracţiunea al cărei autor este necunoscut încă.
Poliţia Judiciară mai exercită şi măsurile ordonate de justiţie ca: arestări, descinderi, percheziţii domiciliare, urmăriri etc.”
Prin Decizia nr. 57.142 din 1 noiembrie 1929, Chestorul Poliţiei Municipiului Ploieşti, Constantin Vasilescu, stabilea, în conformitate cu prevederile noii legi, organizarea instituţiei în trei birouri centrale: Biroul Administrativ, Biroul Judiciar şi cel al Siguranţei şi Servicii exterioare: comisariate de poliţie din oraş şi cele din oraşele nereşedinţă de judeţ. Biroul Poliţiei Judiciare urma să coordoneze patru secţii: Cercetări şi Urmăriri, Executarea Mandatelor de Depunere şi Arestare, Identificare (fotograf) şi Fişe şi Cazier.
Ofiţerii din Poliţia prahoveană, consideraţi cu experienţă şi versaţi în anchete judiciare, până la înfiinţarea Biroului Judiciar erau: chestorul Vasilescu Constantin, comisarul Vieru Constantin - secretarul Chesturii, comisarul Drăghicescu Ion - şeful Biroului de Poliţie Administrativă, comisarul Popescu Alexandru - şeful Biroului de Informaţii, comisarul Ionescu Andrei - şeful Biroului de Poliţie Judiciară, comisarul Ionescu Virgil - şeful Circumscripţiei II (astăzi secţie) Ploieşti, comisarul Stancu Ion din cadrul Biroului de Informaţii, comisarul Gergescu Petre din cadrul Biroului Judiciar, comisarul Enăchescu C-tin - şeful Comisariatului de Poliţie Câmpina, comisarul Diaconescu Teodor - şeful Comisariatului de Poliţie Sinaia, comisarul Pantazopol Dumitru - şeful Comisariatului de Poliţie Slănic, comisarul adjunct Bucătaru Mihail de la Biroul Judiciar, comisarul adjunct Rădulescu Mihail - şeful Circumscripţiei I de Poliţie Ploieşti, comisarul adjunct Stanciu Sebastian - şeful Detaşamentului de Poliţie Urlaţi.
În ordinul de serviciu din 6 noiembrie 1929 al Chestorului Poliţiei Municipiului Ploieşti se aduceau anumite clarificări privind desfăşurarea unor activităţi în cadrul Biroului Judiciar. Se cerea astfel ca mandatele de arestare să fie o preocupare de prim ordin pentru birou. Nu era admisă “nicio întârziere în executarea lor sau restituirea lor fără o serioasă cercetare”. Mandatele de arestare cu drept de a se încasa amenzile urmau să aibă un curs rapid. Ofiţerul de poliţie însărcinat cu executarea acestora trebuia supravegheat de şeful biroului, prezentându-i-se acestuia recipisele de plată a banilor de la Administraţia Financiară. Săptămânal, şeful biroului avea obligaţia să prezinte conducerii chesturii situaţia mandatelor primite şi natura lor, numărul celor executate, suma de bani justificată prin recipisele de vărsare a banilor la Administraţia Financiară, precum şi numărul mandatelor neexecutate.
De asemenea, zilnic, biroul trebuia să efectueze controlul arestului poliţiei, verificând foaia de arest. Tot în acest ordin se specifica faptul că nu se putea reţine în arest mai mult de 24 de ore nicio persoană, fără avizul Parchetului. În această privinţă, abaterile erau considerate “abuz de putere”, urmând să fie luate “cele mai severe măsuri”, cazurile depistate fiind raportate Ministerului.
La înfiinţare, Biroul Judiciar era condus de comisarul Ionescu Andrei, care avea în subordine patru comisari adjuncţi, doi agenţi judiciari, cinci gardieni şi un impiegat.
Din documentele de arhivă rezultă că Biroul Judiciar al Chesturii Poliţiei Ploieşti s-a confruntat în permanenţă cu situaţia de a avea un număr insuficient de personal, raportat la numărul lucrărilor primite pentru soluţionare de acest birou. Pe lângă „executarea mandatelor de arestare, urmărirea diferiţilor indivizi ceruţi de alte autorităţi, întocmirea cazierelor şi fişelor, ţinerea la curent a arhivei, razii, supravegheri şi informaţii”, zilnic biroului i se repartizau pentru cercetări circa 30 de reclamaţii, iar pentru fiecare reclamaţie în parte erau audiaţi un reclamant, un inculpat şi circa 2-5 martori.
În procesul-verbal de control încheiat ca urmare a inspecţiei efectuate în aprilie 1940 de şeful Inspectoratului ţinutului Bucegi, inspectorul regional Gh. Anghelescu, se menţionează că la Biroul Judiciar sunt constatate anumite întârzieri în anchete, deoarece lunar sunt înregistrate sute de lucrări, iar pentru soluţionarea acestora sunt doar cinci ofiţeri. Se recomanda atunci să se depună toate eforturile pentru eliminarea întârzierilor, lucrându-se şi peste orele legale şi se arăta că biroul are nevoie de personal poliţienesc, mai cu seamă agenţi şi cel puţin 4-5 ofiţeri de poliţie.
În memoriile adresate forurilor superioare privind completările necesare la Biroul Poliţiei Judiciare, „atât pentru bunul mers al serviciului, cât şi pentru a corespunde menirii sale”, şeful biroului, comisarul Cristea Constantin, arăta că pentru Municipiul Ploieşti, cu suprafaţa de 19 km², 432 de străzi şi o populaţie de 126.000 de locuitori, fără a fi luaţi în considerare şi flotanţii, personalul biroului nu putea corespunde tuturor cerinţelor şi cu mare greutate se făcea faţă împrejurărilor.
Considera că numărul crescut al furturilor se datora, în special, modului în care era efectuată paza în oraş, “fiind zeci de străzi pe care nu trece un gardian de zi sau de noapte. Sunt perioade când se comit spargeri ziua şi noaptea, operate de spărgători din Bucureşti, care, văzând că suntem descoperiţi, le este uşor de a veni în Ploieşti, a comite spargerea, după care se refugiază la Bucureşti”.
Pentru reducerea furturilor, propunea introducerea serviciului de patrulare în timpul nopţii, care să fie făcut pe raza fiecărei circumscripţii (secţie de poliţie) de la ora 22 până la 6 dimineaţa de către două patrule, compuse fiecare din doi gardieni destinaţi Biroului Judiciar, cu câte patru jandarmi de la Legiunea Mobilă a oraşului. De asemenea, solicita înfiinţarea unui corp de gardă din gardieni şi jandarmi pentru paza arestului şi transferarea la autorităţi a delincvenţilor, activităţi ce se desfăşurau defectuos în cadrul biroului din lipsa personalului.
De asemenea, arăta că, pe lângă suplimentarea personalului cu 10 ofiţeri de poliţie, biroul avea nevoie de “o autocamionetă cu cel puţin 10 locuri, o motocicletă cu ataş, necesare pentru transportul personalului la faţa locului în cazuri urgente şi pentru razii, două aparate de fotografiat, un gardian fotograf pentru formarea cazierelor şi pentru ridicarea de fotografii de pe teatrul unei crime, spargeri, accidente de automobil ” etc.
Raluca ANDREESCU,
Şef al Serviciului Judeţean Prahova
al Arhivelor Naţionale
